TIMPUL CE NE IMPINGE DIN URMA (dupa 25 de ani)

Sovai de-o vreme sa mai scriu despre lucrurile simple si nepretuite din viata mea pentru ca de fiecare data cand o fac, ma simt pentru cateva clipe gol,…pustiit si prea indepartat de tot ceea ce mi-e foarte drag, chiar daca stiu ca toate aceste lucruri nu sunt taine de ascuns, insa pentru ca salasuiesc mult prea adanc infipte in inima, iar simtamintele ferecate ce izvorasc din nestiutele-i unghere sunt extrem de puternice, simtindu-le foarte intens. Stiu sa simt toate trairile prin toti porii fiintei mele, sa ma infior sau sa ma bucur de ele dar mi-e greu sa le exprim exact asa cum le traiesc. Este greu si sa incep ceva ce este defapt o perpetuare, o continuare ce dureaza zi de zi de-un sfert de veac. Timpul nu conteaza, doar trecerea lui ma inspaimanta.

Acum 25 de ani

Acum 25 de ani

Traiesc clipa de clipa si vad cum fiecare frantura mica de timp se aduna in ani al caror sir aproape ca l-am pierdut. Fericirea o contabilizez in clipe si nici acum nu mai stiu cum de s-au adunat atatea si atatea clipe alaturi de tine. Cum de le-am lasat sa-mi alunece nestingherite printre degete, cum de n-am incercat sa ma agat cu toata forta si disperarea laolalta de clipele acelea frumoase pentru a opri timpul in loc? M-as amagi sa spun c-a fost doar lapte si miere, as minti sa spun c-a fost doar amaraciune, stiu in schimb c-am facut amandoi o mare risipa de iubire, ca flacara noastra a ars si arde inca la intensitati greu de inchipuit. N-am incetat sa te iubesc niciodata si nici nu stiu daca lumea ar putea exista altfel decat asa cum ne-am cladit-o noi amandoi. Atunci cand m-am indragostit de tine am stiut cu certitudine c-am pornit pe un drum cu sens unic in care n-am incercat niciodata sa dau inapoi. Poate ca ne-am mai poticnit si am mai cazut amandoi pe urcusurile lui la loviturile vietii dar ne-am ridicat de fiecare data sprijinindu-ne slabiciunile unul celuilalt, pentru a ne continua rostul. Stiu ca trairile si sentimentele noastre sunt rodul unor reactii chimice la nivel celular dar in cazul acesta nu cred ca s-a nascut omul care sa poata exprima in formule matematice esenta trairilor noastre. Eu stiu ca ele au o putere nestavilita de a provoca fenomene greu de stavilit la dimensiuni umane si puterea de a provoca adevarate calamitati in inimile noastre, de a devasta platitudinea existentei cotidiene. Iubindu-te pe tine am invatat ca jumatatile de masura nu au ce cauta intre noi. Am invatat ce inseamna sa te daruiesti total si neconditionat. Am invatat ce inseamna sa traiesti intens, am invatat sa inteleg, sa iert, sa impart totul la doi, sa nu ma mai consider cea mai importanta persoana…. si am mai invatat ca cea mai importanta fiinta din lume pentru amandoi este si va fi copilul nostru. Am invatat alaturi de tine in primul rand sa-i fiu tata. Nu mi-am dorit si nu mi-am propus sa fiu perfect si nici n-am incercat asta vreodata dar in schimb am incercat de fiecare data sa fiu mai bun in tot ce-am facut.

Dupa 25 de ani.

Dupa 25 de ani.

Te admir si te iubesc si pentru ca ma iubesti si ma accepti asa imperfect cum sunt! Privesc inainte si-i o campie intinsa iar inapoi multime de urcusuri si coborasuri, greutatile trecute impreuna ce ne-au unit pe viata. Campia este ca o mare fara valuri care nu are si nu stie sa-ti spuna nici o poveste, doar te amageste, te ademeneste cu intinsurile ei fara taine si fara margini. Adevarata iubire vine din iscusinta de a sti sa treci cu omul de langa tine prin toate fericirile si nefericirile vietii, nu bucuriile ci greutatile trecute impreuna unesc oamenii. Am crezut ca adolescenta cu poeziile si visarile ei reprezinta apogeul iubirii si ca in timp intervine rutina, uzura, obisnuinta, toleranta(in cazurile cele mai nefericite) dar am descoperit alaturi de tine, forme si sentimente nebanuite ale iubirii, am descoperit impreuna o iubire totala, neconditionata si cerebrala. Intr-o astfel de dragoste orgoliile stupide devin doar pareri discutabile, supararile patimase doar niste toane neserioase in care nu poti lua in calculul evolutiei relatiei nici macar la modul teoretic o masura radicala, emotionala fie ea si temporara. Nu exista pauze in iubire, iubirea este o linie continua si neintrerupta iar liniile punctate nu au ce cauta aici. Iubirea aceasta neconditionata nu poate tine seama niciodata macar de tot felul de motive puerile, neserioase, scornite din tot felul de nimicuri de niste oameni jalnici si cu un soi de sentimente predefinite, ce nu stiu sa decele singuri prioritatile. In lucrurile serioase nu se pot lua in calcul despartirele, separarile, ci trebuie luptat, gandit in ce mod se pot rezolva toate problemele aparute alaturi de persoana iubita. Renuntarile in atari situatii sunt lasitati.
Cand eram mic, aparuse pe cerul serii pentru mai multe zile la rand o cometa, urmarita cu interes si admiratie de tineri dar si cu rezerve si circumspectie maxima de batrani. Eram de acord ca era frumoasa desi nu-mi era prea clar atunci de unde si pana unde tinea frumosul si care era diferenta dintre placutul estetic, fascinatie si rumoare. Nu stiam atunci ca acea frumusete sau ce-o fi fost ea, o costa insasi propria existenta, frumusetea aceea a ei o macina, o consuma incetul cu incetul topind din masa ei stralucitoare. Asa si iubirea noastra se consuma devenind mai stralucitoare cu trecera timpului.
Poti sa crezi ca la intervale relativ mici sau chiar foarte mici celulele fiecarui organ al corpului uman se reinoiesc? Adica la anumite intervale ne reinoim partea fizica, devenind practic o alta persoana? Si totusi noi ramanem aceiasi oameni statornici si de neclintit in iubirle noastre, ne plac aceleasi lucruri, acelesi personae, aceleasi melodii, avem aceleasi vise, acelesi bucurii, aceleasi asteptari.
N-am avut de aceasta data nici un pic de inspiratie, am muncit fiecare litera, fiecare silaba, fiecare cuvant, le-am asezat unul langa altul ca intr-un straniu joc lego pe care l-am ravasit de fiecare data dupa terminare, nemultumindu-ma mereu rezultatul. Mi-e foarte greu si acum si-mi par cuvintele sarace, searbade, neputincioase sa-mi poata exprima toate si total sentimentele pe care le nutresc. Dar tu stii bine cat de mult va iubesc pe tine si copilul nostru!

Comoara noastra

Comoara noastra

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Popasuri in suflet. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la TIMPUL CE NE IMPINGE DIN URMA (dupa 25 de ani)

  1. Sotia ta zice:

    Si eu te iubesc , n-as fi reusit fara tine sa fac un copil atat de frumos!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s