UNIVERSUL CU UN SINGUR SOARE / Scrisoare catre fiica noastra:

(Retrãiesc prin tine toate clipele tinereţii mele de la care am lipsit nemotivat şi încerc sã mã bucur alãturi de tine pentru toate plãcerile lumii, strãduindu-mã sã nu-ţi stau în cale.)

Cu fiecare prilej în care te întâlnesc, mã abţin cu greu sã nu te îmbrãţisez şi sã nu-ţi spun insistent toate lucrurile ştiute de noi amândoi şi de mai toatã lumea care ne cunoaşte bine, sã nu devin picãtura ta chinezeascã şi atât de personalã care sã-ţi sfredeleascã crusta rãbdãrii cu stãruitorul şi lumescul „te iubesc” şi cu multe alte cuvinte de felul acesta, la fel de frumoase şi de banale, care repetate la nesfârşit ar putea sã-ţi punã calmul la grea încercare. Nu ştiu cum aş putea altfel sã descriu necuprinsa dragoste ce ţi-o port, prin cuvintele sãrace şi limitate cu care o fac toţi oamenii obişnuiţi.  Tu ştii foarte bine cã te iubesc dar vei reuşi sã înţelegi toatã intensitatea acestui sentiment înalt pe care-l nutresc pentru tine, atunci când îţi vei tine cu drag viitorul gânguritor în braţe şi vei învaţa tot atunci ce înseamnã sã iubeşti aşa cum o facem acum noi (eu şi cu mami), adicã cu disperare, cu statornicie, cu speranţe, cu lãcomie, cu neţãrmurire, cu nechibzuinţã, cu înţelepciune, cu toatã forţa şi puterea de a iubi ale unui om iubitor, plângând, râzând, visând, de la departare şi pe furiş.  Îmi frâng mâinile de neputinţa de a-ţi arãta toatã dragostea şi pentru cã te iubesc atât de mult încât nu vreau sã bagatelizez lucrurile frumoase din familia noastrã, mã voi mulţumi doar cu a-ţi zâmbi banal şi comun ca de fiecare datã când ne întâlnim şi sã te pup pe nãsuc, iar furtuna sentimentelor de nestãvilit sã rãmânã închisã cu strãşnicie doar înlãuntrul meu. Am crezut copil fiind cã cele mai mari bogaţii care pot exista pe lume sunt palatele de cleştar din poveşti şi ţesãturile cu fir de aur, sau mãtãsurile scumpe şi rare aduse cu sacrificii şi trudã de caravanele negustorilor sosiţi din orient, munţii de aur fãrã seamãn şi comorile piraţilor, avuţiile fãrã mãsurã ale împãraţilor din poveştile nemuritoare, tot aurul şi toate diamantele lumii strânse laolaltã cu toate safirele şi rubinele şi smaraldele care au existat vreodatã, dar am înţeles degrabã cã toate avuţiile lumii erau doar amãgiri şi înşelãciuni ieftine şi cã nimic nu se putea compara cu singura, unica şi nepreţuita noastrã comoarã de acasã. Sosirea ta pe lume ne-a învãţat cu adevãrat valorile vieţii şi ne-a mai învãţat adevaratul înţeles al cuvântului comoarãşi ceea ce poate reprezenta el. De atunci, tu ne eşti comoarã, şi zânã, şi crãiasã, şi nestematã, şi viaţã, şi speranţã, şi luminã, şi aerul respirat de noi, si dragostea noastrã, şi tot ce mai poate fi frumos în viaţa noastrã. Copiii învaţã foarte mult imitând adulţii şi pentru asta au nevoie sã urmeze un model în viaţa lor, iar primele şi cele mai la îndemânã modele le sunt proprii pãrinţi. Mai târziu aceste modele se schimbã, fiind înlocuite cu eroii din cãrţile citite, din filmele vizionate, din sporturile preferate, din muzica favoritãşi mai din oricare alt domeniu care-i fascineazã sau cu modele compuse şi izvorâte din imaginaţia lor dezinvoltã. Aceastã imitare de modele nu este o competiţie, se petrece fãrãştirea nimanui, inconştient,  pentru cã aşa este în firea lucrurilor sã fie. Toţi încearcã sã–şi copieze cât mai fidel modelul ales şi chiar sã mai completeze şi sã adauge dupã imaginaţia fiecãruia cam tot ceea ce cred ei cã ar mai fi necesar pentru a ajunge sã se identifice cu modelul visat. Am fost şi eu pe rând Prâslea cel voinic, şi  Harap Alb, şi Fãt Frumos,  şi Robin Hood, şi corsar neînfricat şi drept, m-am visat printre eroii lui Jules Verne,  sau în rolurile lui John Wayne sau ale lui Fred Aistaire pentru cã-mi plãceau mult muzicalurile, iar când fumurile adolescenţei mi-au pierit, am încetat sã mai visez egoist doar pentru mine, si sã-mi doresc foarte mult o familie doar a mea. Nu ştiam cum trebuia sã arate aceastã familie mult visatã dar îmi doream limpede şi nespus de mult sã am o fiicã. Aşa am visat din totdeauna. La varsta mea nu mai pot urma nici un model, toate modelele pe care le-am avut în viaţã au îmbãtrânit odatã cu mine, însã acum dacã  ar trebui sã-mi aleg un model, fãrã ezitare te-aş alege pe tine.  Cunosc cã din modestia ta care te caracterizeazã, vei refuza sã mã iei în serios şi totuşi sufletul tãu mare, curat şi frumos, ataşamentul tãu faţã de cei dragi, voluntarismul tãu în sprijinul semenilor, ajutorul tãu total şi dezinteresat cu care îţi întâmpini prietenii ajunşi la nevoi, pot fi doar câteva recomandãri care fac din tine un model fãrã egal. Uneori mãşi oftic cã eşti atât de bunã cu toţi ceilalţi, cã–ţi gãseşti loc în inima ta sã  iubeşti toţi prietenii şi colegii, şi pe cei care îţi meritã dragostea, şi pe cei care nu meritã absolut nimic de la tine, care te-au fãcut uneori sã suferi cu rãutãţile lor. Nu ţi-am spus niciodatã nimic, am preferat sã sufãr odatã cu tine şi la fel ca şi tine în tãcere şi demnitate, pentru toate supãrãrile tale. Am încercat sã nu-ţi dau sfaturi sau îndrumãri pentru cãştiam cã nu mã vei asculta, şi pentru cã altfel nu ai mai fi fost tu înseţi, aşa cum te ştim cu toţii şi te iubim cu adevarat pentru asta, cu neţãrmurire şi necondiţionare. Tu eşti lumina ochilor nostri, eşti întâmplarea noastrã nesperat de frumoasã, eşti întruchiparea tuturor viselor noastre frumoase din tinereţe, eşti aerul pe care-l respirãm cu nesaţ fãrã a ne satura, eşti bucuria sufletelor noastre încercate de vreme, eşti raţiunea noastrã de a fi. Tu ne-ai fãcut sã avem douã copilãrii şi douã adolescenţe, retrãind fiecare clipã ale acestor anotimpuri împreunã cu tine. Am redescoperit lumea pas cu pas laolaltã de tine, bucurându-ne împreunã de toate lucrurile banale de parcã ar fi fost cele mai mari taine ale omenirii, am râs şi am plâns împreunã cu tine de câte ori soarta ne-a nevoit, ne-am îndrãgostit şi am suferit alãturi de tine, ne-am clãdit vise pe furiş lângã visele tale frumoase şi ne-am ascuns fiecare deziluzie unul de altul protejându-ne liniştile reciproc, cãlindu-ne pentru încercãrile urmatoare. A fost pentru prima oarã când nu am ştiut cum sã te iubim, când ne-am temut sã nu o facem greşit,  şi am învãţat din mers şi cu multã grijãşi rãbdare sã te iubim aşa de total, sincer, nebuneşte şi fãrã mãsurã. La multi ani comoara noastra!!!   

petrecerile de altadata

petrecerile de altadata